Muzeul Vasa

Română

Vasa este singura navă din secolul a XVII-lea care mai există şi astăzi. Păstrând peste 95% din componentele sale originale şi ornamentată cu sute de sculpturi, Vasa este o comoară artistică unică şi una dintre cele mai remarcabile atracţii turistice din lume.

Nava este expusă într-un muzeu construit special în Stockholm, care mai găzduieşte încă nouă expoziţii cu tematică înrudită, un magazin bine aprovizionat şi un restaurant elegant. Filmul despre Vasa poate fi vizionat în şaisprezece limbi. Muzeul Vasa atrage mai mulţi vizitatori decât oricare alt muzeu din Scandinavia. Stockholm merită vizitat chiar şi numai pentru Vasa.

SCUFUNDAREA NAVEI

Pe 10 august 1628 o navă mare de război și-a ridicat velele, să părăsească portul din Stockholm. A fost cu totul nou construit, și a primit numele de Vasa, după stema dinastiei domnitoare.  Pentru a marca solemnitatea ocaziei, mai m ulte salve au fost trase cu tunurile care se aflau pe ambele sale părţi. În timp ce maiestuosul vas se îndrepta încet spre ieşirea din port, se stârni o rafală de vânt. Vasa s-a înclinat dar apoi s-a

redresat. Cea de-a doua rafală a culcat vasul pe o parte. Apa a pătruns prin gurile de tun deschise. Vasa s-a scufundat luând cu ea în adâncuri între 30 şi 50 dintre cei 150 de membri ai echipajului. Au trebuit să treacă 333 de ani până când Vasa a văzut din nou lumina zilei.

AUTORUL REDESCOPERIRII

La începutul anilor 1950, Anders Franzén, un cercetător particular, a iniţiat acţiunile de căutare a navei Vasa. Încă din copilărie fusese fascinat de epavele din apropierea casei părinteşti, din arhipelagul Stockholm. Teredo navalis, viermele care devorează epavele de lemn din apele sărate, nu se dezvoltă în apele sălcii ale Mării Baltice. Anders Franzén şi-a dat seama de importanţa acestui fapt în cazul navelor pierdute în Marea Baltică iar în 1956 el a redescoperit Vasa.

URIAŞĂ PENTRU EPOCA EI

Vasa a fost construită la Stockholm sub îndrumarea constructorului olandez de nave Henrik Hybertsson. El a fost ajutat de dulgheri, tâmplari, sculptori, pictori, geamgii, producători de vele, fierari şi mulţi alţi meseriaşi. La construcţia navei Vasa au lucrat în total patru sute de oameni.

Nava s-a construit din ordinul lui Gustav II Adolf, regele Suediei. Construcţia a durat aproape doi ani. Nava avea trei catarge, putea susţine zece vele, măsura 52 metri de la vârful catargului la chilă şi 69 metri de la provă la pupă şi cântărea 1200 tone. Când a fost terminată, era una din cele mai puternice nave construite vreodată

UNDE S-A GREŞIT?

Astăzi se poate calcula cu precizie modul în care trebuie construită nava pentru ca ea să fie în stare perfectă pentru navigaţie. În secolul al XVII-lea se foloseau tabele cu dimensiuni care se dovediseră anterior a fi corecte. Din documentele din acea vreme ştim că planurile pentru Vasa au fost modificate după ce fusese începută construcţia ei.

Regele dorise să se amplaseze la bord un număr mai mare de tunuri decât se obişnuia până atunci. Aceasta însemna că dimensiunile alese pentru navă nu mai erau cele potrivite iar constructorii se simţeau depăşiţi de această nouă situaţie. Vasul a fost construit cu o suprastructură înaltă, incluzând două punţi pentru tunuri. Fundul vasului era plin de bolovani uriaşi care serveau drept balast pentru
asigurarea echilibrului în apă. Dar Vasa era prea grea în partea superioară iar cele 120 tone de balast de pe fundul său nu erau suficiente.

DE CE A FOST CONSTRUITĂ VASA?

Vasa trebuia să fie una din cele mai importante nave ale flotei suedeze. Ea era dotată cu 64 de tunuri, majoritatea de calibru 24 (ghiulele folosite cântăreau 24 de livre sau 11 kg). Suedia avea circa douăzeci de vase de război, dar nici unul cu atât de multe sau atât de grele tunuri ca Vasa.

Vasa ar fi trebuit, probabil, să navigheze către Polonia, ţară care era de mult timp inamicul numărul unu al Suediei. Polonia era condusă de regele Sigismund, un văr al regelui Suediei (aveau acelaşi bunic dinspre tată). Sigismund fusese la un moment dat regent al Suediei dar fusese detronat datorită religiei sale catolice.

DUPĂ CE VASA A FOST RIDICATĂ

După câţiva ani de pregătire, Vasa a ajuns la suprafaţă la 24 aprilie 1961. Acum ea trebuia conservată. O epavă care stătuse sub apă atât de mult timp nu putea fi lăsată netratată. Cu timpul, cheresteaua s-ar fi crăpat şi s-ar fi desfăcut în bucăţi.

La început, Vasa era stropită cu apă, în timp ce experţii elaborau o metodă potrivită de conservare. Substanţa de conservare aleasă a fost polietilen glicolul (PEG), un produs parafinos, solubil în apă, care penetrează lent lemnul, înlocuind apa. Stropirea cu PEG a continuat timp de mai mulţi ani.

SCULPTURILE

Împreună cu Vasa au fost recuperate şi 14.000 de obiecte detaşate din lemn, incluzând şi 700 de sculpturi. Acestea au fost conservate individual şi apoi instalate în locurile lor originale de pe vas. Sarcina aceasta a fost asemănătoare rezolvării unui uriaş joc de puzzle.

Navele de război din secolul al XVII-lea nu erau doar mijloace de luptă; ele erau adevărate palate plutitoare. Sculpturile recuperate purtau urme de placare cu aur şi de vopsea. Analizele moderne arată că fuseseră pictate în culori vii, pe un fundal roşu. Sculpturile reprezintă lei, eroi biblici, împăraţi romani, creaturi marine, divinităţi greceşti şi multe altele. Scopul lor era acela de a-l preamări pe monarhul suedez şi de a exprima puterea, cultura şi ambiţiile sale politice.

CARE ESTE STAREA ACTUALA A NAVEI VASA?

Întreţinerea navei Vasa reprezintă o sarcină permanentă. Conservarea navei depinde în mod decisiv de un climat stabil. În toată perioada în care epava s-a aflat sub apă, şuruburile din fier au ruginit, înnegrind lemnul de stejar. Până la urmă, structura nu s-a dezintegrat numai datorită penelor de îmbinare din lemn. Substanţele poluante din apă au format cantităţi mari de sulf care au pătruns în lemn. Acum sulful reacţionează cu oxigenul, formând acid sulfuric. Acidul atacă lemnul dar este inofensiv pentru vizitatori. Cercetările privind conservarea pe
termen lung a navei Vasa sunt încă în desfăşurare.

VASA - MAŞINA TIMPULUI

Când Vasa s-a scufundat, timpul s-a oprit în loc. Ceea ce a fost recuperat în 1961 era o bucată neatinsă din secolul al XVII-lea. Fiecare dintre miile de obiecte recuperate are o poveste a sa. Printre acestea se numără osemintele membrilor echipajului, precum şi obiectele lor personale şi echipamentul navei.

Printre noroiul şi nămolul de pe fundul navei Vasa recuperatorii au găsit cele şase vele care nu fuseseră ridicate la momentul dezastrului. Acestea sunt cele mai vechi vele din lume şi, înainte de a fi conservate, erau fragile precum pânza de păianjen. Cercetările asupra celor găsite continuă şi astăzi. În expoziţiile organizate în muzeu sunt expuse o mulţime de obiecte unicat, care reînvie o epocă de mult apusă şi oamenii ei.

VIZITAREA MUZEULUI VASA

Program

2 ianuarie - 31 mai şi 1 septembrie - 30 decembrie
10 AM-5 PM, în fiecare zi de miercuri 10 AM-8 PM
(Restaurantul Vasa 10 AM-4 PM)

1 iunie - 31 august
8:30 AM-6 PM
(Restaurantul Vasa 9:30 AM-5:30 PM)

31 decembrie
10 AM-3 PM
(Restaurantul Vasa 11:30 AM-2 PM)

Închis în datele de 1 ianuarie, 23 – 25 decembrie

Taxa de intrare

Adulţi 130 SEK (coroane suedeze)
Copii (0–18 ani) 0 SEK
Studenţi (cu legitimaţie) 100 SEK

Se organizează tururi de prezentare a muzeului, în limba engleză, de
câteva ori pe zi.
Tururile pentru grupuri mai mari de 9 persoane trebuie rezervate
anticipat.
Filmul despre Vasa este prezentat zilnic, din oră în oră, cu subtitrare în
limba engleză.
Vizionările în alte limbi pot fi rezervate anticipat.
E-mail pentru rezervări: bokningen.vasa@smm.se

Aşa ajungi la muzeul Vasa

Muzeul se află pe insula Djurgården, spre dreapta după Djurgårdsbron.
Adresa este Galälvarvsvägen 14 în Stockholm. Pe jos de la gara centrală din Stockholm (30 de minute) sau de la staţia de metrou Karlaplan (10 minute).
Tramvaiul 7 din Sergels torg/Hamngatan până la staţia Nordiska museet/Vasamuseet.
Autobuzul 69 de la gara centrală din Stockholm sau Sergels torg până la staţia Djurgårdsbron.
Autobuzul 44 din Karlaplan până la staţia Nordisk museet/Vasamuseet.
Cu feribotul către Djurgården de la Slussen/Gamla stan precum şi din Nybroplan în timpul verii. 

Djurgården

Un fost teren de vânătoare regal, insula Djurgården este acum o minunată zonă de recreere şi distracţii din centrul oraşului Stockholm, vizitată anual de milioane de oameni. Printre atracţiile ei se numără şi Skansen, primul muzeu în aer liber din lume, Junibacken cu mult îndrăgitele personaje din cărţile pentru copii scrise de Astrid Lindgren, parcul de distracţii Gröna Lund, muzeul Vasa şi multe altele.

Autocare turistice

Pentru autocarele cu grupuri de turişti sunt prevăzute spaţii de parcare în apropierea muzeului.

Autoturisme personale

În Djurgården spaţiul de parcare este limitat. Cel mai uşor este să parcaţi înainte de a ajunge la pod – pe Strandvägen sau Narvavägen.